Semne

Semne
de Gabriela Mimi Boroianu
06.12.2020

Ne scrii mereu scrisori.
Deschise.
Pe flori, pe frunze,
pe zborul păsărilor,
pe trecerea apelor,
pe umbrele anotimpurilor,
niciodată pe şoapta mincinoasă a vântului.

E o limbă veche a universului.
Şi noi suntem ai Tăi,
dar mereu cu gândul
la ce face capra vecinului…

Am rămas repetenți şi, uite,
nu mai e nimeni,
dar nimeni, care să ştie citi semnele…

Ne-ai scris despre azi,
despre mâine
sau despre ce va fi.
Noi nu citim, n-avem timp;
alergăm către niciunde cu brațele pline de inutilități…
– Ați auzit? Au marfă la reducere!
Cică se fac credite doar cu buletinul!

Mesagerii tăi ne strigă
– Aveți o scrisoare,
aveți o scrisoare.
Deschisă!

Dar nimeni, nimeni nu se oprește să citească…

Şi semnele Tale se scutură,
ca penele din aripa
obosită de zbor…