Iarna din cuvânt
de Gabriela Mimi Boroianu
03.03.2017
Ce iarnă stranie cade-n cuvânt…
De-un timp, ninge cu versuri peste noi.
Se-aud povești în vaietul de vânt
E primăvară-n lumea de apoi!
Un frig se lasă-n filele de carte,
Tăcerile cuvintele-au învins.
De-un timp încoace îngerii au parte
De glasul poeziei din cuprins.
Ce-și plânge coala tristă neputința…
Că încă-o pană-n zori a amorțit;
Își poartă poezia neființa
Spre cerul blând, azi, de poeți spuzit!
Și nu-i nici un descântec să desfacă
Tăcerea din poveștile nescrise,
Ideea de cuvinte se dezbracă
Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse…
(Metamorfozele naturii-simfonii albastre vol4 iarna 2017)
poezieproza 
Superb tablou !
ApreciazăApreciază
De aceea l-am și ales să-mi însoțească poezia!
ApreciazăApreciază