Consemnând tăceri

Consemnând tăceri
de Gabriela Mimi Boroianu
28.06.2020

Doinește vântul trist și-nsingurat
Plecarea-n pribegie a unui gând,
De zid lovind fereastra repetat
La sfat de taină umbrele chemând…

Luna-și croiește cale-n odaie
Răsfrântă într-un ochi deschis de geam,
Scară de lumini ce întretaie
Căderea lină a frunzei de pe ram.

Vălurind perdeaua de uimire
Destrămate chipuri se-mpreună
Dincolo de timpuri și de fire
Lunecând pe razele de lună…

Spectator mirat, cuprins de vrajă,
Horind cu amintirile, pe rând,
(Consemnând tăceri să stea de strajă),
Cu umbrele-a plecat, în vis, zburând…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s