Lumină

Lumină
de Gabriela Mimi Boroianu
18.07.2020

Stăm la un braț distanță,
dar cuvintele Tale nu-mi mai vorbesc
sau poate eu nu Te mai aud
și cerul se ridică tot mai sus…

Mă arde asfaltul sub tălpi
și aerul e fierbinte
ca o anticamera a iadului,
ziua se ceartă cu noaptea
pe întunericul ce a cuprins inimile;
păstrăm distanța între ieri și mâine
de teama contaminării cu simțăminte,
ne ascundem sub masca indiferenței
imunizați la iubire;
nimic nu pare să întreruptă această alunecare în… neant.

Aș vrea să mă reinventez
să pot ieși din mine
cea de ieri,
să mă dezbrac de mine
cea de azi
și să mă ridic spre mine
cea de mâine.

Nu pot singură!
Sunt orbul ce Te caută,
am nevoie de Tine,
mi-e dor să mă pierd în îmbrățișarea Ta
ca un pumn de lumină,
să mă cuprind între palme
și să mă înalț răsărit – rugă străbătând necredinţa

Stați departe!
Azi inima mea a cerut lumină!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s