Vis

Vis

Visam că cerul se comprimă
În irusul ce-ascunzi sub pleoapă
Când marea n-are nici o vină
Că oful meu, n-o să-l încapă.
Că somnul ți-a rănit privirea
Când te-a adus la mine-n vis
Și-n pieptul meu dumnezeirea
Raiului porțile-a deschis.
Și te strângeam cu veșnicia
Să te zidesc în pieptul meu
Când îngerii, ucenicia
Își începeau la Dumnezeu.
Dar blestemata depărtare
Rebelă timpul îl destramă
Și zorile cu gust de sare
În visul meu râzând le-ndeamnă.

Și spune-mi, tu, să nu blestem
Această soartă dușmănoasă?
Din vis în viața te tot chem
C-aici te-aș vrea să-mi fii rămasă…
de Gabriela Mimi Boroianu
17.03.2016

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s