rătăcit… de sine

rătăcit… de sine
de Gabriela Mimi Boroianu
05.02.2019

te căuta cu disperarea rătăcitului
ce și-a pierdut busola
în spatele fiecărui cuvânt
în încremenirea frunzei
în umbrele gândurilor risipite

rămânsese el însuși o umbră
ce pierduse darul vorbirii ascunzându-și disperarea
în taina fiecarei șoapte
scăpate de izvorul
ce-și legăna apele între zilele
atât de goale de tine

obosit învățase cu timpul
să te coboare din amintiri
și să îmbrace în culorile tale
singurătatea ce te înlocuia

uneori îi spunea bună dimineața
alteori o invita la masă
părea de treabă
chiar dacă nu-i răspundea niciodată
nici măcar atunci
când i se strecura în așternut
cu picioarele ei reci
și i se lipea de suflet ca doina de fluier
până se trezea plângând

până și hainele tale
ce rămânseseră uitate
în colțul șifonierului
păreau că-i vin turnate
ca și realitatea din care tu lipseai
și în care se rătăcise pe sine
căutându-te….