Furie

Furie
de Gabriela Mimi Boroianu
03.08.2018

Mă cert c-un greiere pe-o coardă de chitară,
Pe doina unei frunze-n asfințit,
Cu valul ce molatec desfășoară
Pe maluri vechi nisipul mărunțit.

Mă cert cu umbra ce m-a părăsit,
Cu lacrima ce și-a secat izvorul;
Mă cert cu timpul ăsta prea zgârcit
Ce-atâtor „duși” mă face să duc dorul.

Mă cert cu primăvara ce grăbită
Se aruncă în a-l grâului talaz,
Din valuri să re-nvie aurită
Cu macii roși, vară, pe obraz!

Mă cert cu soarta crudă ce mi-a dat
Din câte daruri duce-n buzunare
Numai tristețe, lacrimi și oftat,
Și un ocean întreg de supărare!

Că mi-e-mbibată carnea cu amar
Iar furia-mi sclipește în privire
De-am spart oglinda asta ce-n zadar
Mă amăgește cu iarăși cu iubire!

Reclame

Un gând despre &8222;Furie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s