Ziua aceea

Ziua aceea
de Gabriela Mimi Boroianu
23.07.2018

ziua în care ne-am separat inimile căzuse într-o toamnă
ploua cu câini și pisici
stropii de pe partea ta
– mușcătorii de gleznă –
mă lătrau cu furia nămolului strivit sub pași

nici umbrela nu ne ajungea
abia acoperea
prăpastia dintre noi
oscila obosită ca un hopa-mitica
când spre dreptatea ta
când spre dreptatea mea

băgaseși mâinile în buzunare
căutând cuvinte uitate
scuza perfectă de a dezlega degetele ce încă se căutau timid

apoi ai întors capul
ca o negare a realitații
separând privirile
norii coborâseră ca pleoapele
peste ochii noștri
tristețea se infiltra prin toți porii

cu sentimentele murate
căutam în jur o rază de soare
care să alunge răceala din noi
dar ploua…
ca o părere de rău
și noi alunecam
de-a lungul aceleași străzi
ca o zi de miercuri
spre una de joi
separate de tăcerea nopții

ziua aceea
în care ne-am separat inimile
căzuse într-o toamnă
dar nu-mi amintesc exact
la care colț de stradă…

Reclame

2 gânduri despre &8222;Ziua aceea&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s