Trup de vioară

Trup de vioară
de Gabriela Mimi Boroianu
18.05.2018

cu trup de vioară
și carnea albă
ca neaua proaspăt așternută
mi se-așeza în brațe
fulguială în noapte de Crăciun
acoperindu-mă
ascultându-mă
iar cuvântul meu
i-aluneca arcuș
pe coarda sufletului

și vibra
și universul vibra odată cu ea
ochii ei cântau muzica nopții
pleoapele-i cădeau grele
precum ceața pe dunga luminii
fața rotundă ca o lună plină
zâmbea pierdut
cu fiecare trăsătură

și nu știu dacă eu eram
muzicianul vrăjitor
sau doar ascultătorul vrăjit

îmi citeam partitura
cu degetele pe pielea
mirosind mied și-a scorțișoară
și mă pierdeam în universul ei
adânc
precum sunetul ce-nnobilează lemnul viorii
și mă căutam în nesfârșirea ochilor ei
cum caută înțeleptul
dezlegarea misterelor

și parcă nici timpul
nu mai încăpea în clepsidră
iar firul de nisip încremenea
în străfulgerarea ochilor ei
simțeam că mor
puțin câte puțin
și totuși

niciodată nu m-am simțit mai viu
ca atunci când acordam
trupul acela de vioară
după dorul
și necesitatea inimii mele

Reclame

2 gânduri despre &8222;Trup de vioară&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s