Lucrul bine făcut


Lucrul bine făcut
(Sau de ce n-a fost femeia prima)

Gabriela-Mimi Boroianu

Tot am stat și m-am gândit
Când Domnul a făcut pământul
Pe toate-ncet le-a migălit 
Până la om i-a venit rândul.

Într-o dilemă fiind acuma
A stat puțin și s-a-ntrebat,
Să facă pe femeie  prima
Sau să îl facă pe bărbat?

A luat din cer un pătrățel 
Și cu el lutul l-a-nmuiat
A pus din gând de toate-n el
Privindu-l zisă: Fii bărbat! 

Evident că se înțelege,
Era puțin dezamăgit.
Îi luă o coastă spre a-l drege
Apoi se pusă pe muncit. 

Din coasta scoasă din bărbat 
Şi-un pumn de stele sfărâmate
Pe-un colț de soare-a frământat
Perfecțiune-apoi în toate!

Privind-o, foarte mulțumit,
În ochi îi pusă o scânteie
Cum tot era desăvârșit
Domnul îi zisă: Fii femeie!

Ce e perfect s-a dovedit
Se face cu multă migală,
Dacă din prima n-a ieșit
E sigur! Iese a-doua-oară!

Să nu vă fie cu bănat
De-aceea primul fu „bărbat” …


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s