Te plâng mălinii

Uite, iar e toamnă… plâng din nou castanii
Peste noi cu frunze tristele plecări,
Plânşi sunt și mălinii când adastă anii
Trecătoare trenuri în uitate gări…

Mai șoptește vântul tainice cuvinte
Ce le-a smuls din versul unei vechi scrisori
Când vibrează-n suflet de printre morminte
Răscolind tăceri tainice chemări…

Nu mai știe nimeni dorul cum se cântă
Nici despre iubirea ce-astăzi e uitată
Rătăciți sunt pașii care-ncet cuvântă
Drumului de umbra ce-l bătea odată…

Zilele-s anoste trecători spre moarte
Fir de fum pe cer desenează cruci
Când din aripi clipa gust de ars împarte
Mamelor ce urlă noaptea prin răscruci.

Numai versul tău își poartă cuvântul
Dincolo de timp dincolo de dor
Să ne-alinte gândul când geme pământul
Iar speranțele rând pe rând ne mor…

de Gabriela Mimi Boroianu
08.11.2015

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Te plâng mălinii&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s