Cândva… odată!

​Cândva… odată! 

Gabriela Mimi Boroianu


Povestea lor nu-i scrisă nicăieri,

N-o povestește nimeni pe-nserat,

S-a întâmplat cândva… de zici că ieri,

Pe-aici pe undeva, nu știu-n ce sat.

Pe vremea spartului de muguri sau

Când clopote băteau a înviere

Și îngerii din ceruri coborau

Iar vorbele stăteau muiate-n miere.

S-au întâlnit la margine de pod

Ori poate la fântână… cine știe?

Când caută albina-n floare rod 

Și păsările loc de cununie…

El se-ntorcea din câmp, și fredona,

O doină de părea că frunza plânge,

Și noaptea toată-n ochii o aduna,

Și-un clocot neștiut ascuns în sânge.

Cu spicele de grâu în păr coroană

Şi-n mână, apă rece-ntr-un urcior 

Ea-i taie calea, uite-aşa-ntr-o toană,

Cu pasul leganat călcând ușor.

Și cine știe cine, vorba primul

O fi rostit-o și care a tăcut,

Știut-au păsările-n crâng și vântul

Că până-n toamnă tot… s-au petrecut!

Și-apoi se dusă veste mare-n sat,

Și pe la cele din prejur s-a dus…

Că mirele din flori-a adunat

Boboc de soi la casa lui de pus! 

Și nu oricum! Ci cu laute-alese,

Și masă mare-n curte-au așezat,

Din zori apoi pân’ ziua iar se țese

Ulcioarele cu vin au închinat. 

Trei zile-au petrecut, așa se spune,

Deși povestea lor nu fu cântată

Și nu mai știe nima de-al lor nume…

Decât că s-a-ntâmplat cândva… odată!

de Gabriela Mimi Boroianu

06.12.2016

Anunțuri

Un gând despre &8222;Cândva… odată!&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s