Viață nouă


Viață nouă

Te-ai așezat în fața mea cât zarea
Dându-mi iubire mi-ai cerut iertarea
Că ochii tăi îmi fură-n fiecare zi
Un strop de suflet cu dreptul de-a iubi.

Ți-asumi o vină ce nu îți aparține,
E un blestem ce-n depărtări ne ține
Și cerului îi ceri să-ți dea răspuns
Dar ce-ți răspunde nu ți-e de ajuns.

Căci ferecat în lanțuri de durere
Te-ascunzi în munți de gheață și tăcere.
Precum o gheață tot ce-atingi devine
Și-atunci te-ai hotărât să vii la mine.

Și răsturnând un timp îmi ceri iubire
Să-ți vindec cerul de nefericire
Să-ți curgă-n vine precum un balsam
De bună voie, sufletul ce-l am.

Cuvintele ce-s încă nerostite
Le aduni în strofele meșteșugite
Ca ochii reci să poată plânge rouă
Iar eu să-ți dăruiesc o viață nouă.

de Gabriela Mimi Boroianu


Anunțuri

Un gând despre &8222;Viață nouă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s