Lacrimă de rouă

Lacrimă de rouă

Tăiai, cândva, în două universul
Purtând cuvântul ca pe o lumină
Și mângâiai în drumul tău cu versul
Din negurime făcând zi senină.
Te mai opreai pe lâng-un suflet trist
Și cu blândețe-n glas îi cuvântai
De plângeau stele lacrimi ametist
Iar tu-n balade mândre le-nşirai…
Și-n ochii tăi creștea-nflorind iubirea,
Pe ceruri băteai salbe de cuvânt
Părând că zei ți-au lăsat menirea
Să ai blândețea și tăria unui sfânt.
Luai nemărginirile la trântă,
Cu aripile visului zburai,
Un înger ce în versuri ne cuvântă,
De doruri alungat cândva din rai.
Ai poposit în poarta ce uitată
Deschisă rămăsese într-o seară
Și mi-ai promis iubirea ta, pe toată!
Și că tristețea va-nceta să doară…
de Gabriela Mimi Boroianu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s