Blestem
Răsfățat pământ sub ploaia caldă
A vocalelor ce cheamă-un Zeu să vină,
Cresc în tine versuri ce se scaldă-n
Apa sfânt-a setei de lumină!
Cad consoane – grindină de vară –
Și se-nfig în tine încolțind cuvânt.
E iubirea azi doar un fel de gheară
Ce sfâșie versul de ce-are mai sfânt!
Tu rămâi doar pana
ce simte sub ea
Zvârcolirea colii
sub cerneala vieții
Când răsar poeme
cade-n cer o stea
Un blestem ce-l poartă-n
suflete poeții…
de Gabriela Mimi Boroianu
25.08.2016
poezieproza 
Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Impresionante si profunde gânduri, exprimate în metafore-cuvinte, versuri. Felicitari sincere !
O saptamâna luminata cu inspiratie bogata, Suflet frumos !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vă mulțumesc din suflet! Asemenea vă doresc și dumneavoastră!
ApreciazăApreciază
Superba interpretare a destinului poetic si a responsabilitatii de a transmite lumii frumosul sufletesc cu care artistul a fost binecuvantat! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Onorată de aprecierea dumneavoastră! Mulțumesc frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană