Tăcute urme

Tăcute urme
Suspină vântul, palmele își frânge

Chemându-te-napoi din pribegie,

Tăcute urme drumul ți le strânge

Iar casa-i fără tine așa pustie…

E tristă și portița, și-i tăcută,

Nu-i nimeni să mă-ntrebe azi ce fac;

O umbră peste casă stă căzută

Și ăst blestem nu știu cum să-l desfac…

N-am noaptea somn, i-atât de rece patul

Și perna-i plină doar cu mărăcini,

Te caut dintr-un vis, pierdut, în altul

Și mă condamn sub nesfârșite vini.

Cu cine să mă cert, cu Dumnezeu?

Că te-a ales pe tine dintre noi? 

Îmi vine să mă-ngrop sub stei și eu

Ori să mă-nec în nesfârșite ploi!
de Gabriela Mimi Boroianu

24.07.2016

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s