Tăcute urme


Tăcute urme


Suspină vântul, palmele își frânge
Chemându-te-napoi din pribegie,
Tăcute urme drumul ți le strânge
Iar casa-i fără tine așa pustie…

E tristă și portița, și-i tăcută,
Nu-i nimeni să mă-ntrebe azi ce fac;
O umbră peste casă stă căzută
Și ăst blestem nu știu cum să-l desfac…

N-am noaptea somn, i-atât de rece patul
Și perna-i plină doar cu mărăcini,
Te caut dintr-un vis, pierdut, în altul
Și mă condamn sub nesfârșite vini.

Cu cine să mă cert, cu Dumnezeu?
Că te-a ales pe tine dintre noi?
Îmi vine să mă-ngrop sub stei și eu
Ori să mă-nec în nesfârșite ploi.

de Gabriela Mimi Boroianu
24.07.2016

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s