Când noaptea-i nesfârșită și-i avară…

Când noaptea-i nesfârșită și-i avară…

Se năruie o lume de visări
Acolo unde a-nghețat cuvântul,
Pe-ntinderi de pustiu unde nici vântul
Nu mai aleargă vesel între zări…

Și zâmbetul s-a sfărâmat în valuri
În marea-nfuriată a tăcerii,
De stâncile tăioase-ale durerii,
Când soarta ne-a jucat hain la zaruri…

Să așteptăm lumina e-n zadar;
Când noaptea-i nesfârșită și-i avară

Și ochilor le-a stins speranța iar
Viața… a rămas o simplă gară

În care timpul trece și-un acar
Semnalizează trecerea-i amară…
de Gabriela Mimi Boroianu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s