Suflete tăcute


Suflete tăcute

Într-un sat de munte
sub poala pădurii,
o căsuța mică
plânge sub zăpadă.
N-are foc în vatră
și nici de-ale gurii
pe măsuță nu sunt…
Într-un colț al şurii
viforul și gerul
s-au luat la sfadă
iar pereții-i stau
în genunchi să cadă…

Pleoapele ferestrei
sunt încețoșate,
un zăvor atârnă rupt
și-i ruginit.
Streșina-i căzută
cuşmă pe o parte…
Peste geamul spart
trist oblonul bate,
ca un clopot spart
cu glasul dogit…
Zidul s-a crapat,
varul s-a cojit,

gardu-i aplecat;
prin uluci aleargă
viscolul turbat…
Poteci nu-s făcute.
Unde-s oare pașii
prin omăt să meargă,
el cu ghidușie  …
urma să le-o șteargă?
Să le-ngâne șoapta…
Noaptea pe tăcute
suflete mai vin…
Însă-s neștiute.

Călător se-ntoarce,
cu părul cărunt,
se oprește-n poartă
slab și obosit;
dar nimeni nu iese.
-Doamne unde sunt?
să vină spre poartă
cu pasul mărunt…
-Mamă, tată iată
acas-am venit!
Bucuroși de oaspeți?
Răspuns n-a primit…

Tăcerea e grea.
Doar căsuța plânge
amintiri pierdute
ca un fum în vânt…
O tristețe timpul
parcă îl străpunge:
-Te-ai întors copile
însă… nu ajunge!
Ani s-au prăvălit
peste-al lor mormânt
şi-au închis pe veci
blândul lor cuvânt…

de Gabriela Mimi Boroianu
27.01.2016

Anunțuri

Un gând despre &8222;Suflete tăcute&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s