Simfonie

Simfonie

De trupul meu i-o coală de hârtie,
E mâna ta penelul care-apoi
A scris această dulce nebunie,
Primordial păcat ce arde-n noi.

Și m-a-nsemnat cu litere de foc
Să-i fiu iubirii rob pentru vecie,
Să port în gene boaba de noroc,
Ce-arde-n ochii mei o-ntreagă feerie.

Tu, subjugat, îndrăgostit nebun,
Din visuri plămădeşti o poezie
Iar eu din sărutarea-ți mă compun,
Pe buze, dulce strop de apă vie.

Sub palma ta vibrândă, acordat
E trupul meu -vioara care știe-
Iubirea-i binecuvântare, nu păcat
Și-am devenit, deodată… simfonie!

de Gabriela Mimi Boroianu
08.01.2016


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s